Despre Trei Parale...

Despre fiecare...

Rider tehnic formatie...

Foto: Sebastian Enache pentru Elle

 

          Trei parale grupează tineri orăşeni atraşi de muzicile vechi specifice spaţiului carpatic, alăturând muzicilor tradiţionale româneşti şi pe cele ale altor etnii ce trăiesc aici (evrei, maghiari, ţigani). Principalul rol în concepţia şi direcţionarea activităţii formaţiei îl are Florin Iordan (fluiere, cobză) etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român. Acesta a dobândit o bogată experienţă în cunoaşterea muzicilor tradiţionale româneşti prin multiple cercetări de teren pe care le-a făcut în lungul şi-n latul ţării. Îi stă alături Daniel Pop (voce, fluiere, percuţie) muzician cu o bogată experienţă în cântarea muzicilor vechi. Ceilalţi doi membrii ai formaţiei sunt Beatrice Iordan (voce, cobză) şi Dinu Petrescu (percuţie).
          Primul proiect asupra căruia grupul Trei Parale s-a focalizat poartă numele Bazar.
          Pătrundem, astfel, în lumea hanurilor şi a cârciumilor, a micilor târguri şi a mahalalelor marilor oraşe, în vremuri amestecate, când moravurile orientale – încă foarte puternice - începeau să pălească în faţa noului val de mode apusene. Acestă “încâlceală culturală” - cu modele importate de la Paris sau Istanbul – se suprapunea pe o “încâlceală etnică”, orăşelele româneşti cuprinzând importante mahalale ţigăneşti sau evreieşti (mai ales în Moldova) şi comunităţi mai mici de greci, armeni sau italieni. Toată această lume eterogenă se face resimţită în muzica epocii. Însă indiferent de unde vin toate aceste valuri de presiuni, ele sunt absorbite într-o sinteză locală, deci într-o muzică în care putem să ne regăsim.
          În demersul de reconstituire a acestui univers muzical, membrii grupului Trei parale se sprijină în primul rând pe transcripţiile de epocă pe care Anton Pann - psalt şi teoretician al muzicii bizantine - le-a adunat în câteva volume numite „Spitalul Amorului”. Se adăugă apoi expediţii prin sate şi lucrul cu diverşi muzicanţi bătrâni, audierea unor înregistrări vechi de teren realizate de Constantin Brăiloiu, cercetarea diverselor volume de folclor muzical.
          Activitatea de concert cuprinde participări la festivaluri medievale (Sighişoara, Mediaş, Zalău), festivaluri de muzică veche (Bucureşti), festivaluri de teatru (Câmpina) sau la evenimente româneşti în străinătate (Transditions, Bruxelles), apariţii în cadrul vernisajelor unor expoziţii de artă plastică, concerte în cluburi bucureştene (Green Hours, Clubul Ţăranului), apariţii la emisiuni de radio sau TV.

                       

Florin Iordan (fluiere, caval, cobză)
este etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.
           A întreprins numeroase cercetări de teren în diferite regiuni ale României (o parte din ele pe cont propriu, chiar înainte de a se angaja in muzeu), lucrând cu diverşi muzicieni de tradiţie orală.
          A participat alături de Speranţa Rădulescu la realizarea ultimelor 8 CD ale seriei « Ethnophonie » (serie de Cd-uri de muzică tradiţională editată de Muzeul Ţăranului) şi a organizat numeroase concerte, festivaluri sau animaţii muzicale.
          S-a antrenat de asemeni în cercetarea ştiinţifică, realizând câteva articole şi comunicări ştiinţifice, în parte publicate (în România, Italia şi Bulgaria).
          Toate acestea îl fac să fie principalul răspunzător de concepţia grupului Trei Parale.

           

Daniel Pop (voce, fluiere, caval, drâmbă, percuţie)
lucreză ca învăţor.
          A urmat şcoala de muzică din Baia Mare. Mai târziu, în timpul liceului pe care l-a făcut în Braşov, a învăţând să cânte la blockflote şi fluier ţărănesc. Ajuns în Bucureşti s-a alăturat consortului de blockflote Lyceum Consort, cântând vocal, din fluier sau ca percuţionist. Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, de asemenea  fluieraş, iar din 2005 s-a alăturat grupului nostru. A participat la ateliere şi tabere dedicate fie fluierului, fie percuţiei. Este interesat în egală măsură de muzicile vechi, scrise sau tradiţionale dar şi de reinterpretările moderne şi fuzionale ale acestora.

Beatrice Iordan (cobză, voce)
este de formaţie actor păpuşar.
          Cel puţin aşa scrie pe patalamaua pe care o deţine. În fapt face multe xlucruri: teatru, muzică, artă plastică.
          Lucrează Muzeul Ţăranului Român în cadrul Atelierului de Creativitate, unde construieşte împreună cu copiii păpuşi, marionete şi siluete ce mai târziu prin viaţă în scurte piese de teatru jucate de asemenea de copii. A realizat şi câteva piese de teatru pe care le-a jucate în locuri ca: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale din Sibiu, Muzeul Satului Festivalul „Zilele oraşului Sfântul Gheorghe”, Librăria Cărtureşti.
Realizează artă decorativă în principal de inspiraţie tradiţională şi bazantină.
          Câteva lucruri pot fi văzute pe blogul cu viaţă intermitentă: beatriceiordan.blogspot.com. Legăturile cu muzica vin din timpul liceului, când a studiat chitara. Cobza a învăţat-o mai târziu la îndemnurile lui Florin.

Dinu Petrescu (dairea, darbukă)
este iconar şi pictor de biserici.
          Această tradiţie a moştenit-o de la tatăl lui, el fiind al treilea într-o generaţie de artişti plastici. A pictat o vreme alături de tatăl său, iar de curând tocmai a terminat Capela Sfântului Calinic de la Cernica.
          De percuţie e pasionat din adolescenţă. În afară de Tei Parale, a mai activat - pentru scurtă vreme - într-un grup de muzică medievală.